Aimé Césaire hè natu u 26 di ghjunghju 1913 in
Basse Pointe, in Martinica. Elevu rimarchevule à u
liceu Schoelder di Fort de France, hè bursieru à u
liceu Louis le Grand in Parigi. Ghjè custì in issu
stabilimentu ch’ellu incontra à Leopold Sédar
Senghor divintendu u so prutettu. Hè da tandu
ch’ella nasce a so forza di cuscenza di a situazione
culuniale. Ci conta :
« Un ghjornu francandu una stretta in Parigi […]
Un omu chì passava in vittura : « Eh o
nigrachjò ! » Era francese . Tandu li rispondu « U
nigrachjolu t’ammerda ! ». U lindumane prupongu
à Senghor di scrive inseme cù Damas un
ghjurnale : U studiante neru. Leopold : « Eiu ùn
metteria què, u chjameria piuttostu I studianti neri
. Ai capitu ? Ci hè lampata tal’è un insultu. Eh bè a
ricogliu è facciu fronte. » Eccu cum’ella hè nata a
« negritutine », in risposta à un scherzu. »
Addimessu à a Scola Nurmale Superiore, principia
in u 1936 a redazzione di u so capi d’opera, Cahier
d”un retour au pays natal. Agrecatu, volta in
Martinica duv’ellu insegna, cum’è a so sposa, à u
liceu Schoelder. Fonda in 1941, a rivista Tropiques
incù u prugettu di u riacquistu da i martinicani di u
so patrimoniu culturale. U guvernu di Vichy mette
in ballu un regime ripressivu è piazza sottu à cuntrollu
a rivista Tropiques. A guerra rimma dinò cù
l’incontru d’André Breton, capimachja di surrealisimu
raghjuntu da Césaire . Deputatu cummunistu
in u 1946, hè cuscente di u periculu d’allienazione
culturale minacciante per i so cuncitatini.
In cor’ di u 1950, fonda a rivista Présence Africaine
duv’ellu publicheghja u so Discours sur le colonialisme,
una critica velenosa è viulente è un’analisi
tremenda di l’ideulugia culunialista aurupeana :
« Una civilisazione chì si mostra incapace di
risolve i prublema nati da a so andatura hè una civilisazione
da ripa à in ghjò.
Una civilisazione chì sceglie di chjode l’ochji
dinanzu à i strapazzi i più impurtanti ghè una civilisazione
addebbulita.
Una civilisazione chì si ghjoca di e so regule hè una
civilisazione muribbonda. »
« Trà culunizadore è culunizatu, ùn ci hè piazza
chè per a faccenda, e minacce, a pressione, a
pulizza, l’arrubbecciu, a furzatura, e culture ublicatorie,
u disprezzu, a malfidenza, a pritensione, a
vanità, a scurtesia, di u fiore di e sucietà diccirbellate,
di e folle avvilite […]
Sempre fidu è senza mai nigà i so principii per qualvogliasìa
o per cosasìa,u 5 di dicembre 2005, Aimé
Césaire, deputatu merre unurariu di Fort de France
dichjara :
« Un accettu d’accoglie u minitru di l’internu
Nicolas Sarkozy per duie ragioni :
1°ragiò persunali
2°per via chì, essendu autore di u Discours sur le
colonialisme, restu fidele à a mo duttrina è anticulunialistu
fermu.
E ùn mi puderia ligammi d’anima è di fede à issa
lege di u 23 di ferraghju 2005.
Vecu in tutta prupaganda fatta da tale ghjurnale
martinicanu in quantu à un pussibule incontru
Sarkozy-Césaire, una trappula in a quale ùn cascheraghju.
»
Aimé Césaire hà publicatu più di quatordeci opere,
racoglii di puesie, pezze teatrali è filmi prove.Si
spinghje in Fort de France u 17 d’aprile 2008 à l’età
di 94 anni. Tutti quant’è no’ simu, salutemu l’omu
d’azzione è u babbu di a negritutine.
Ringrazii à tutti quelli chì anu participatu à st’umagiu.
Discours sur le colonialisme (1950) Aimé Césaire,
ed.Présence Africaine,1989
Lisabetta Studd, Traduzzione : Antone Filippi