Avemu messu sett’anni, cù
una squatra d’amichi, una
spezia di « Dream Team »
per almanaccà un librone
nantu à a nostra cara è bella
Bastia. Sett’anni di passione
trà gioie è stenti, ricerche è
lètiche, cuntentezze è addisperu.
« O li mughji o li
brioni », cum’ellu scrivia
Natale Rocchiccioli, quand’è
no ùn èramu d’accordu unu
cun l’altru.
Cosa c’era ch’ùn andava ?
Eh, à chì vulia scherzà nantu
à un scundesu di qualchì
omu pulìticu (mortu, di
siguru) è li si rispundia ch’ella sarìa stata scurretta.
Allora, curtesi, ùn si palisava u nome di quellu niscentre.
À chì vulìa ammintà una innamurata di
prima trinca chì era passata un ghjornu per Bastia,
ma issu fattu ùn bastava per dalli un postu ind’u
libru, ancu ch’ella fussi stata l’amante di Théophile
Gautier. Ne scala poca ghjente pè a cità ogni
ghjornu, amante o micca ! Allora l’amicu s’hà gosu
a so bella scuperta solu solu. À questa o à quellu li
si paria ch’ellu ci fussi cum’è un sisu d’intulleranza
quandu i stalvatoghji o i detti dispettosi parlàvanu
di e donne, di « i Lucchesi », di i malfatti, di i caccari
pòvari. Allora si facia casu, si purtava qualchì
currettivu. Un veru tribunale rivuluziunariu chì
intrunava i muri di a sala inde schjamazzàvamu è
facia sventulà e fronde di i plàtani in piazza, à a
bella stagione.
Innò chì ùn andàvamu d’accordu, d’altronde i cori
sensìbuli sò scappati sùbitu, spaventati da tuttu
quellu cumbugliu, è anu pensatu ch’è no ùn ci
sarèbbemu surtiti mancu in flacchina. Ci sò stati
quelli chì ùn ci cridìanu, chì ridichjulàvanu
quand’elli ci truvàvanu, chì pensàvanu ch’ella
sarebbe stata quant’è à fà un cunventu in Muriani.
Sò dunque firmati l’accaniti, i rozi, i scorti, quelli
ch’ùn cappiàvanu u pezzu è ùn timìanu u sguardacciu
infuttente di i so cuncitatini nè e risette infide :
« Allora avanza, avanza quell’Almanaccu ? Hè a
fola di u stentu, nò ? » Noi ghjimbàvamu u spinu è
stringhjìamu i denti : « Ridi, ridi o sumerò », balbuttàvamu
azezi. Certi di sta squatra ùn avìanu più
curagiu à esce di casa soia, andàvanu à fà a spesa di
notte tempu, altri si vulìanu sbattizà, traveste, piglià
e France. È puru à mezu à bughju è à maltempu, si
circava, si sbulicava, si cheria quì è quallà, si teleffunava
à tutti i figliulini di piscadori, di cacciadori,
di frissughjini, d’arrutini, di castagnaccià, ognunu
mettia in ballu e so relazione, e so cunniscenze, u so
parentatu, i so vicini, i so amichi pulìtichi, i so nimichi
dinù, l’ex sòceri è cugnati. « Ma cume era u
numucciu di a moglie di l’arcizione di Mamma in u
1847 ? U benefattore d’a cità si chjamava
Barbesino o Barbisino ? È u prete, era Zàttera o
Zàttara ? I testi di i castagnacci, cume èranu grandi
? Octrois quantu ci ne era ? Induve ? Quale ci
puderà parlà d’a travata ? » I circadori di u
C.N.R.S. accantu à noi sò lasagnoni.
Dopu, vènsenu i cunflitti linguìstichi : « A china,
si pò scrive ancu a quina, l’aghju letta. Cume, i
squirli ? aiò ! Babbu i chjamava scrillachji. Avà,
l’aligostia ! eu dicu l’a-ri-go-sta. Portivechju, ti
dicu ! t’assiguru chì si chjama Portivechju, sottu a
Piazza d’À, micca Portuvechju ! A saperaghju, nò,
chì sò di custì eu ! I mo antichi anu sempre dettu
cusì. Giafferri cù una R sola ? O zitè, ma cume sèntenu
e vostre arechje ? Ùn prununziate micca Giafferi cum’è i peri ma Giafferri cum’è i ferri,
dunque 2 R, cridìtemi puru, hè cusì! » Ghjera
peghju ch’è u ghjocu di a morra ind’e cantine, u
vinu in menu. Ancu di grazia chì ci sarèbbemu
minati !
È ùn parleraghju micca di l’avvenimenti pulìtichi !
In Bastia, quandu finisce a Storia è quandu principia
a pulìtica, quella di u nondettu dilicatu ? Eh,
cum’è in tutta a Corsica, a pulìtica principia in
Aleria, nò, micca quella di i Rumani, quella di u
1975, ùn fate micca i besgi, alò. L’èpuca cristiana
parte da a nàscita di Cristu, in Corsica avà cuntemu
nanzu o dopu à Aleria, hè cusì. Allora custì, semu
stati puliticamente curretti, iè chì si dice ancu in
corsu, è acqua in bocca (o micca inchjostru) per ciò
chì tuccava i fatti recenti. Duvere di riserva, chjamèmulu
cusì, ci simu firmati ghjustu ghjustu à
l’orlu di u precipiziu.
È quandu hè venuta l’ora di sceglie ritratti e fottò !
Ci hè vulsutu à ricusanne spurtivi d’altu livellu, ballerine
talentuose, artisti di rinòmina internaziunale
ecc… Voi cridite ch’è no àppiamu infrugnatu cusì à
a perdiosanta ? À a cechesca ? Mancu appena !
Chì tante elezzione di miss è accadèmie di canti !
Avemu sceltu, stacciatu, cernigliatu, mundatu, lasciatu
cascà, è ci rincresce assai, tante persone rapresentative
di a Bastia di sempre, tante scene da
immurtalizà. È po avemu dinù scruciatu u circondu,
da Sant’Appianu à Cardu, da Paese Vechju à San
Martinu per fà figurà e centinaie di viste chì ci mancàvanu.
N’avemu seguitatu prucessiò, visitatu
sepolcri, fattu apre sacristie, curatu cunfraterne,
aspettatu sbuccimi d’alyssum corsicum Duby, di
fichidì è di granu di Santa Bàrbara, u ritrattatoghju
appiccollu.
Infine à u capu di sett’anni hè natu u basgialiscu,
sapete quellu animale favulosu mezu serpu è mezu
gallu, cun l’ochju chì quand’ellu vi guardava, cascàvate
seccu cum’è un chjodu ? Li tuccava sette
anni à quessu per nasce, cum’è à l’Almanaccu. Solu
chì u nostru, u basgialiscu, guardàtelu puru senza
avè paura, hà l’ochji di l’amor di pàtria.
Ghjermana de ZERBI