Accolta
Accolta Cap'articulu Interviste Attualità Cultura Crunichette Sport Lingua


Articulu di u numaru 14, Maghju di u 2008


Chì repùblica ?



Chì l’imperu ùn fussi statu mancu à pena un periudu di felicità per u pòpulu francese nisunu a pò mette in dùbbitu. Hè certa chì per a gloria militare ch’ellu purtò u geniu di Napuleone à a Francia, forse u più grande di tutta a so storia, ùn ci hè da discutalla : battaglie vinte, altri imperii scuzzulati, rè è imperatori in dinochje davanti à e vittorie di un geniu militare senza paru chì si pò apparagunà à i più famosi di a storia mundiale, Lisandru u Grande, Cèsare, Annibale ... U pòpulu si pudia sguià ma suffrìa da l’impòsiti spupusitati, da a cuscrizzione è dinò, ci vole à sottulinealla, da legi chì li tuglìanu ogni libertà.

St’epupeia gluriosa ùn durò tantu : dece anni. È po, l’Auropa cualizata lampò in pianu à quellu chì i scuntenti, ancu in Francia, chjamàvanu u tiranu o l’orcu di Corsica. Ci volse quantunque à pruvàllila duie volte. Perchi dopu à esse statu rinchjusu nantu à l’ìsula d’Elba, Napuleone riescì à ripiglià u putere in Parigi è à li pruvò à lanciassi torna ind’e so guerre di cunquista. Per Centu Ghjorni ! È torna, l’Auropa fubbe a più forte è à a Francia, dissuchjata da e sanguiniccie è sbaiuccata da e spese militari, fubbe custretta à rèndesi.

È cusì si fècenu e Restaurazioni !

Si puderìa pensà chì un pòpulu à u quale era stata tolta a libertà ùn averia altra brama chè di recunquistalla è di stabbilisce una repùblica per u sempre in una alegrìa generale. Stu laziu d’un pòpulu chì ùn bramava chè di repùblica è chì, di tiranìa reale ùn ne pudìa più sente mancu puzza, averìa avutu da fà una repùblica ! Ma avù !

Alibertà ritrova parìa ch’ella ùn discitessi tanti sonnii è u putere reale si ristabbilì senza tante lotte. È e restaurazioni si fècenu una filu l’altra : Luigi u Diciottèsimu ne fubbe u primu rè. I francesi ùn pruvonu mancu à cambià à dinastìa. Carlu u Dècimu, chì era statu u capu di u partitu ultra realistu, guvernò a Francia senza mancu tantu primurassi di e libertà pùbliche. Fubbe rimbasciatu ellu da un sullevu pupulare. Luigi Filippu, rè di i Francesi, a li pruvò à stabbilisce torna una munarchìa parlamentaria ma u nasu di Napuleone u Terzu affaccava digià daretu à u Prìncipe elettu. Forse chì i Francesi sunniàvanu sempre di gloria è di putere forte. Ùn li mancò nè una nè l’altru ! A repùblica fubbe spazzata senza tante manere.

(a sèguita à a pròssima)

Francescu Maria PERFETTINI