Accolta
Accolta Cap'articulu Interviste Attualità Cultura Crunichette Sport Lingua


Articulu di u numaru 5, Ghjugnu di u 2007



Sebastianu d’Alzeto è a lingua corsa



D’Alzeto firmerà in le nostre memorie grazia à i so’ dui capi d’opera scritti in lingua corsa : « Pesciu anguilla » (1930) è « Filidatu è Filimonda o a filastrocca di Maccu Maho » (1963).

Pesciu anguilla, rumanzu bastiese in la vena di u rumanzu talianu veristu è in l’estru di i rumanzi picareschi spagnoli, dipinghje, tra mezu à una multitudine di persunaghji pittureschi dui eroi d’alta bamboscia, Pépé Morsicalupa dettu Pesciu anguilla, sgaiuffu di i bassi fondi di Bastia, u quale ne ghjunghjerà sin’à a pretizia è a cità di Bastia in quant’è veru persunaghju bullicante di vita. Bastia, un decoru chì si muta in persunaghju ! È per fine, un terzu persunaghju : a lingua di Bastia, di sta cità di ghjente braganata, stu portu di u Mediterraniu induve dialugheghjanu è si mischjanu lingua populare è sapienta, altri parlati, dialetti, tale una spezia di creolu in li quali e distunanze per fine, si strughjenu in una vera sinfunia chì dà à a cità a so’ voce cusì singulare. Ghjè stu prucessu di creazione d’una lingua in la quale dialugheghjanu ogni classe suciale di a cità, chì custruisce per noi una creazione originale.

In lu so’ « introitu », d’Alzeto si mette in lu solcu di Santu Casanova. Ist’anarchista sentimentale ch’ellu fù d’Alzeto, esprima u votu di creà una Accademia di a lingua da mette fine propiu à una anarchia chì nuce à u sviluppu di a nostra lingua.

Di manera sulenne, ci porghje u so’ sintimu per l’avvene di a Corsica, per ellu, un avvene strettu ligatu à quellu di a so’ lingua : « Simu d’avisu chi a Corsica un puderà truvà a so’ rinascita chè ind’un parlatu, amparatu è adupratu da tutt’i so’ figlioli spapersi a i quattru canti di u mondu ».

In lu so’ secondu rumanzu « Filidatu è Filimonda » d’Alzeto riesce propiu una prudezza. Custruisce una cattedrale di a lingua incù i santi materiali di u tesoru di i pruverbii è di e spressione corse mastucati è rimastucati da a saviezza populare. « Ci volenu seculi per fà un pruverbiu. » Venuti da u luntanu di a lingua, sti pruverbii è spressione dialugheghjanu, ghjocanu, facenu burle è capitombuli.

I so’ vigori in bullore fàce pensà à i discorsi burleschi di u Quart Livre di « Pantagruel » scrittu da Rabelais. U narratore ammaistra l’arte d’infilarà è d’accatastà i pruverbii, fàlli contrabatte è dinù ballà. U persunaghju di Maccu Maho « hè un tippu stranamente litterariu natu corsu cum’e u granu pè fà u pane ».

Cusì d’Alzeto para l’assenza di una litteratura in lingua corsa – tandu in treccia di nasce – andendu à circà in lu prufondu di a nostra ancestrale memoria sti detti è pruverbii chì tessenu a nostr’anima è a fàcenu cantà. Ste raganelle, cianfule è sturnelli ùn sò micca un ghjocu d’artifizii. Sò una sfida à a smenticanza. Azzingà una lingua à i so’ pruverbii ghjè propiu una garanzia contru à a trafalata.

Torna una volta, l’eroe veru hè a lingua è u so’ rifundamentu. Petru Ciavatti in lu so’ prefaziu à u rumanzu saluta in d’Alzeto “ un lucidu visionariu chè suminò u bon’granu ”.

“Lampa in terra è spera in Diu !”

Marie-Jean VINCIGUERRA, Traduzzione corsa Petru VACHET-NATALI