Si sà chì à u Corsu, li piace assai à magagnà
l’abitanti di i paesi vicini. À a Petra, per indettu,
si dice chì, un ghjornu chì u focu era
ghjuntu in Chjatra, in vece di lottà contru à l’incendiu
i Chjatresi facianu una prucessiò cantendu :
« Para Sà Roccu chì brusgia Chjatra ! ». Cusì dicia
Mammone, chì a so mammone li avia cuntatu issu
fattu…1 Per vindicassi, i Chjatresi ne dicianu una
bella nantu à i Perdullacci : quessi, cirvavanu a luna
ind’u pozzu ! U focu per Chjatra è l’acqua per a
Petra… Hè vera chì à quella epica – e cose anu cambiatu,
ancu di grazia – Chjatresi è Perdullacci s’accurdavanu
quant’è sti dui elementi !
Ma issa storia di luna ind’u pozzu si ritrova appena
da per tuttu : in Vizzani (secondu a ghjente di
Noceta, un Vizzanese si sarebbe chjappu a luna
ind’una trogula), in Caccia (« Caccia, u paese di a
luna »)2 è, di sicuru, fora di a Corsica. Ramintemuci
i versi di Victor Hugo:
« Ah! vous voulez la lune ? Où ? dans le fonds du
puits ?
Non ; dans le ciel. Et bien, essayons. Je ne puis. »3
Stemu una cria ind’a puesia : Li Bo (VIIImu seculu)
hè cunsideratu cum’è unu di i più grandi pueti chinesi,
chjamatu “ U santu di a puesia”. Secondu a
tradizione, si sarebbe annigatu in lu « Fiume
Turchinu » pruvendu di chjappà a luna chì si spichjava
ind’è l’onda. Oghje chì ghjè oghje, tutti l’anni,
i Chinesi lampanu fiori induve u pueta sarebbe
smaritu.
Fate pianu quantunque chì, sè vo cascate ind’u
pozzu, ùn ci serà nimu in Corsica per lampavvi i
fiori è, di più, firmerete per pruverbiu !
Ghjuvan Guidu Talamoni
1. In Le livre des dictons corses (Privat, Toulouse, 1976,
p. 107), Paul Arrighi, chì ùn cunnosce issa storia, si
dumanda : « Que signifie ce dicton , que l’on n’a pu nous
expliquer : E San Roccu chi brusgia Chiatra ? ».
2. Ibid. p. 44.
3. La lune, « L’art d’être grand père ».