
I dibattiti nant’à l’orìgine di i nomi
di lochi sò spessu passiunati è
interessanu à tutti. Quale ùn s’hè
mai postu a dumanda di
l’etimulugia di u nome di u so
paese ? Ma s’ellu piace à certi di
truvassi un’orìgine mitica o
luntana, a realità hè in generale
più semplice...
L’hà detta Charles Rostaing, linguistu francese
spezialistu di a tupunimia, i nomi di
lochi sò innù a so maiò parte sò assai ordinarii,
cumuni è lascianu poca piazza à a fantasia. I
nomi di paesi, fiumi, muntagne o lochi detti sò
spessu descrittivi. Sò un ritrattu di u locu, di quandu
l’omi anu decisu di dalli un nome. Spessu dunque
sti nomi contanu u locu : pò esse impuntificatu o à
l’appiattu, bughju o assuliatu, ùmidu o arsu, o ancu
ventosu, cultivatu, furestosu o petricosu.
Sti nomi, ghjunti sin’à noi da a tradizione orale, anu
francatu i seculi, certe volte mudificati da quelli chì
i ci l’anu trasmessi. Ci vole à dì chì dapoi a prestoria
a nostra lingua s’hè tante volte mischjata è hè
cambiata. Dunque i nomi i più antichi ùn eranu più
capiti. Hè per quessa chì certe volte u nome hà
persu u so articulu : si dice A Castagniccia, U
Quercetu, E Casevechje, I Prunelli, ma Palasca,
Castirla, Cucuruzzu o Biguglia. Si face currisponde
a caduta di l’articulu cun a perdita di u sensu di u
nome.
Avemu dettu chì spessu u nome dice una caratteristica
di u locu. Per esempiu si tratta di a vegetazione
: alzi in l’Alzi, cànapu in Canavaghja, càrpini
in Carpinetu, ghjunchi in Ghjuncaghju è
Ghjunchetu, noci in Nuceta, ogliastri in Ogliastru,
piopi in Piupeta, querci in Quercitellu è Quercetu,
olmi in Olmeta di Tuda, Olmi Cappella, Ulmiccia è
Ulmetu, filetta in Felicetu, Filitosa è Felce, alloru
in Loretu di Casinca è di Tallà, frassu in Frassetu,
salce in U Salgetu è U Salge. Eppo truvemu tanti
nomi di lochi chì dicenu a leccia, u castagnu, u
sorbu, u listincu, u talavucciu, u caracutu, a fica
(Ficaghjola, Ficabruna) o a mòrtula (A Morta, A
Murteta).
Si trovanu assai nomi chì dicenu u rilievu. Per esempiu lochi piani in Pianellu, Pianottoli, Pianu,
Piana, Pianiccia. O lochi impuntificati : Monte,
Monticellu, Montegrossu, tutti in paesi cumposti
cun e parolle serra (Sarra di Scupamena, Serra di
Fiumorbu…), penta (Penta di Casina, Penta
Acquatella…), punta, pinzu, poghju (Poghju
Mezana, Santa Maria Poghju, U Pughjale, U Poghju
di Nazza…) o ancu costa. Numerosi sò i nomi cumposti
cù a parolla agnone, chì hè un scornu piattatu,
à l’agrottu, inchjuzzatu. Numerose dinù sò e valle :
E Valle d’Alisgiani, E Valle Di Rustinu, E Valle
d’Orezza, Vallecalle…
A l’orìgine di i nomi di locu ci pò esse dinù a traccia
di l’omu, cum’è l’abitazioni. Cum’è per esempiu
innù i nomi A Casetta, A Casa Pieraggi, A
Casanova, Casamozza o E Casevechje è U Borgu.
Da u latinu villa, casa campagnola, venenu i nomi
di E Ville di Petrabugnu è di E Ville di Pàrasu. Ma
innù a storia tòrbida di a Corsica ci hè sempre statu
bisognu di furtificassi pè difendesi da i periculi. I
nomi di A Casalta, A Casabianca, A Casatorra, A
Torra ne portanu a traccia. Bastia di siguru a dice u
so nome hè una furtificazione. Infine i nomi cum’è
castellu è castellare ponu esse sia castelli di u
Medievu, sia furtificazioni di l’epica prestorica : U
Castellà di Casinca è U Castellà di Mercuriu,
Castellu di Rustinu, Castiglione. À l’oppostu di e
case furtificate di i sgiò ci sò e custruzzioni di i pastori.

Sò i numerosi nomi cumposti nant’à e parolle
pastricciale, mandria, stazzu, pagliaghju, chjostru
o capanna. Da quì venenu per esempiu i nomi di
Pastricciola è Mandriale.
U travagliu di l’omu, primurosu di truvà lochi à
accuncià per pudè travaglià a terra si ritrova in
Campi, Campitellu, Campile, Pratu, l’aghja si
ritrova in Aghjone. I numerosi nomi cumposti
nant’à e parolle chjosu è càtaru (U Cateraghju, I
Cateri) traducenu l’impurtanza di chjode i lochi cultivati
pè impedisce l’animali d’entreci. A presa
volta spessu, hè un locu pigliatu (presu) nant’à u
terrenu cumunale pè esse suminatu. Voltanu spessu
dinù i nomi cun ripa o ortu.
I nomi cumposti nant’à rocca è petra ponu avè u
sensu di grossu scogliu, locu petricosu, ma dinù di
castellu, postu ch’ellu era u sensu di ste parolle à u
Medievu : Rocca Suprana è Suttana, A Petra di
Verde, Petraserena, Petralba, Petracurbara,
Petrabugnu, Petra Pinzuta.
D’altri nomi facenu riferenza à a natura di u locu.
Lochi acquosi in A Padulella, E Padule (è micca «
Les Padules »). Lochi rinosi in Arena, Rinosu,
Rinaghju, Ernaghju è tanti nomi dicenu a sulana o
l’umbria.
Truvemu dinù nomi chì ammentanu l’animali,
cum’è A Vulpaiola. Voltanu spessu i lochi chì
dicenu l’acula, l’altore (l’Alturaghja), u falcu
(Falcunaghja), u cavallu, a capra (Caprunale,
Capraia), a vacca (Vaccaghja) a muvra (A Punta
Muvrareccia), l’orsu è ancu u cervu (Pedicervu).
Avemu pussutu in stu girettu ràpidu di qualchì
nome di paese dà un’edea di a grande varietà è a ricchezza
di a tupunimia di a Corsica. Ma s’ellà hè
innù a so magiorità capiscitoghja, ci vole à ricunnosce
ch’ella ùn ci hà ancu datu tutti i so secreti è
ch’ella tene a so parte di misteru. Innò, ùn si pò
sempre spiegà tuttu è hè megliu à dilla piuttostu
ch’è di dà spiegazioni fantesiste è micca serie.
Circheremu di cuntinuvà a nostra splurazione di i
nomi di lochi innù u prussimu numeru di A
Nazione.
Petru Paulu de CASABIANCA