Sti pochi tempi, cum’è di solitu, ci hè statu
in Parigi u salone internaziunale di l’agricultura.
Questu quì, hà fàttu ghjunghje tutti i candidati à
l’elezzione presidenziale, unu appressu à l’altru è
ancu certe volte, ignurendusi, à dui à dui, cum’è e
mosche nantu à u suvu.
Tutti anu vulsutu fàssi vede custì, perchè l’agricultori
in Francia, mirà ! sò quant’è i sturnelli è
bisognu ad allisciàlli u pelu ! Cusì, stringhjendu
una manu à l’elettori, spassighjavanu ciuffendu
l’altra dentru à e chjome cavalline è sumerine,
strufinendu u pelu caprunu è pecurinu sia pichjendu
nantu à e groppe di e vacche, lampendu à
tempu un sguardu ammiratore è invigliosu à i
cuglioni di i tori. (Omi è donne !)
Tutti nò ! perchè u sgiò José Bové, (chì porta bè
a so’ casata), solu agricultore pritendente à a
carica supreme, ellu, s’hè firmatu in casa soia
postu chì si sà, l’animali, bisognu à curàlli notte è
ghjornu, sette ghjorni nantu à sette.
Dipoi trent’anni avà, u sgiò Jacques Chirac, sia in
quant’è ministru, sia in quant’è presidente, vene
tradiziunalmente à stu salone.
Sta fiera hè d’altissima impurtanza postu chì,
senza l’agricultori, si manghjeria sempre radiche,
erbigliule è baghi salvatichi.
U stand di a Corsica, fù unu di i più visitati. Ci
vole à dì chì i prudutti custì, eranu di prima scelta.
Tutta a roba era ben’allibrata è prisentata cumu si
deve. Quandu dicu di prima scelta, bisognu à sapè
chì, in Corsica, tutti ùn sò cusì boni ! Certi, vi
vendenu ancu purcherie (à sensu propriu è figuratu
!) perchè st’etima passata, mi sò cumpratu
un ficatellu da fàllu arrustisce in paese. Un veru
schifeghju ! u porcu venia di sicuru d’altrò.
Aghju vulsutu picchittàllu di furcina per chì u
grassu si spremessi innu u pane ; a pelle era cusì
dura chì mi paria di zingà, quella caucciutosa,
d’un cazzumarinu (1) ! Una volta cottu, tagliendulu,
m’hè ghjuntu un pezzacciu di lingua abbastanza
grande per distingue u raspiumme di e
papille !! Una vergogna ! Culurente, ci n’era à
voline più ; ancu i misgi u s’anu lasciatu !
Ghjè ora chì a carne purcina è a salumeria corsa
abbianu prestu l’appellazione d’origine cuntrullata
(AOC) da fà u spazzume in la prufessione.
Pè rivenene à prudutti di qualità, in parigi, u sgiò
Stéphane Paquet, presidente di u CREPAC hà
rigalatu à u presidente di a republica… senza
« impacchittàllu » nè infrisgittàllu… un
prisuttu !!…un prisuttu ? Avà, ci vuleria quantunque
à sapè si, cum’è l’altri rigali, u nostru cusciottu
purcinu si n’anderà anc’ellu à empie i
musei di i rigali presidenziali !
Mi pare esse sempre à i tempi quandu, per avè un
favore o un impiegu, si ghjunghjia cun un prisuttu
per dàllu à l’elettu influente. Certe volte eranu
salciccie, coppe o lonzi, ma u prisuttu ellu, era
propiu u simbulu di a dumanda di « piston ».
Era quellu ch’omu purtava pè isse Francie à i
medici è à i chirughi, sperandu esse curatu megliu
chè l’altri.
Pianu pianu, st’usu si perde, ma guardate, quì per
esempiu, piattu in lu prufondu di a nostra mente,
è forse ancu innu i nostri geni, cum’è un riflessu,
u sindromu ellu ferma !… u chjameremu… u
sindromu di u prisuttu !!
Stu 9 di marzu 2007 ghjornu di a Santa Francesca.
Cazzumarinu : in francese : Holothurie ou
concombre de mer.
N.B. Prisuttu si scrive cun “s” è micca cun “z” !
siate attenti, voi tutti chì u prupunite à a vendita !
(pruduttori, rivindaroli è osteriaghji.)