Iè ci voli à brusgià Sambuccucciu
? Parchì mi diciareti ? I ghjuvannali
ùn ani bastatu?
Parchì Sambucucciu fù un traditori
di a Patria noscia parchì fù
quiddu chì deti a Corsica a
Genuva parchì fù solu l’eroi d’un
epica induva certi naziunalisti à u
ciarbeddu pienu di u fumu di l’arba
tabaccu di u maghju 68 missini
in avanti un parsunaghju mintuatu
nè da Paoli né da Sampieru
nè da i Muvristi.
Innò Sambucucciu fù traditori di a
patria vindutu à Genuva! Tinitila
pà ditta mansa di “gauchistes”
infumiccati da’dei ch’ùn ani nè
capu nè coda!
Avà chì mi so sfuccatu vinimu à
parlà di patti più chjari : quali fù
da veru Sambucciu d’Alandu ?
Un rivuluziunariu, un capi
machja, un ambiziosu ghjilosu o
un traditori ?
A magina di Sambucciu d’Alandu
fù missa in davanti solu da i
naziunalisti di u sittanta à l’epica
di “Main basse sur une île”, fù
prisintatu tali un omu chì annuciava
un “sucialismu paisanu” di pettu à u puteri di i
“signori”. In fatti a storia corsa di i tempi di u riaquistu
si firmava à Paoli, Sampieru è... Sambucciu
prisintatu tali un omu bravu chì luttessi è vinsi u
puteri signurili in lu 1358 è chì dessi nascita à a
“Tarra di u cumunu” simbulu d’un sistema ghjustu
è d’un età d’oru di a Corsica. Issa visioni fù ripresa
dopu in lu “Libru verdi” po “Biancu” di u Fronti, in
“Automia” opara di l’ARC. Issa visioni missa in
davanti chì raprisenta Sambucucciu tali un simbulu
di a Nazioni corsa hè u spechju di l’epica di u
dopu sissant’ottu, di a sculunizazioni è di u mitu di
u cumunisimu. Pà issi “pinsadori” di a prim’étà di
u naziunalismu mudernu ci vulia ad essa rivuluziunariu,
sucialistu contr’à u capitalismu è contr’à i
sgiò. A storia di Sambucciu vinia à puntu : c’era, in
la storia corsa, un parsunaghju chì fessi à guerra à i
signori sfendu i so castelli, è missi inpiazza una
suciità “di u cumunu”. Eccu u tiniamu u nosciu eroi
“sucialista” prima di l’ora. Iss’opinioni fù ripresa
ancu da l’autonomisti più muderati pà quali
Sambucucciu era statu contra i signori prisintati tali
l’antichì di i sgiò capi clanisti di l’étà muderna! E
demucila Sambucucciu hè prumossu in la canzoni
di Canta “Simu sbanditi” in lu 1975 in la trilugia
“Sambucuciu, Paoli è Sampieru”.
Issa prumuzioni ideologica fù cuntistata fora d’issi
ultimi ani quandu A.M. Graziani dissi “a Tarra di u
cumunu ùn hà mai asistitu” era “la terra del comune”
sott’intesu di Genuva.
Mi pari chì oghji a quistioni di Sambucucciu rimani
autantu una quistioni di storia cà una prublematica
d’ideulugia.
Sambucucciu d’Alandu era un prinicipali di u paesu
d’Alandu, un capu di famidda abbastanza impurtanti
chì prissi à capu a rivolta contra i signori in
Corsica cismuntica (di quà dei monti) in 1357. A so
storia fù cuntata da Ghjuvanni di a Grossa in a so cronica. Issa rivolta contra u puteri dittu feudali fù
un avvinimentu maiò di a storia isulana : i castelli
funi distrutti da cima à fondu in lu di quà è lu dilà
di i monti. In Corsica cismuntinca u capu di a rivolta
si chjamava Francescu d’Evisa.
Issu muvimentu suciali hè un fattu storicu trimendu
cunfirmantu da l’esami di i castelli chì quasi tutti
portani tracci di i distruzzioni di 1358. Issa mossa si
fessi a stessu tempu di i muvimenti pupulari taliani
chì vissini i cità di “terra ferma” dassi u guvernu “à
populu è cumunu”, è seguitava da pocu l’eresia di i
ghjuvannali. A quistioni suciali era dunqua primurosa
à issi tempi mà sbucò annant’à un scuvulssu
puliticu di prima trinca quandu Sambucucciu chjamò,
di pettu à u ritornu uffensivu di i signori in lu
dilà, à Ripublica di Genuva à l’aiutu pà fà u “detitio”
di u 1358. Issu pattu mitiva u di quà dei monti
sottu à prutezzioni di a ripublica di genuva. Da
tandu Genuva inviò u guvernori in Corsica, inveci
chì prima solu Calvi è Bunifaziu erani sottu duminiu
ginuesu. 1358 hè l’attu chì iniziò a Corsica
ginuvesa, chì li dessi una lighjitimità, vistu ch’iddu
c’era un accunsentu pupularu à issa duminazioni è
issa perdità di subranità. Hè pà issa raghjoni chì nè
Sampieru nè Paoli nè Gaffori ùn ani mai ramintatu
à Sambucucciu, pà iddi era tuttu fora d’un asempiu
à dà siguità.
Traditori duncqua Sambucucciu ?
Nè più nè menu cà tutti i capi cinarchesi, o d’altri
long’à a storia, chì fessini appellu à putenzi furesteri
pà arrigulà prublemi lisulani o ancu famiddali. U
fattu hè chì a scelta di Sambucucciu ebbi più cunsiquenzi
cà’altri.
Rivuluziunariu ?
A parola mi pari troppu forti, puri missa in lu cuntestu
mediuevali. U sistema di guvernu dopu à
Sambucucciu quiddu “a populu è cumunu” dessi
nascita à a casta di i capurali. U guvernu di i capurali,
una volta missu in piazza, duvintò a long’andà
un sistema quasi signurili cù a sfarenza di a lea ufficiali
di suttumissioni à u puteri furesteri ginuvesu. I
capurali fessini pò dopu vassali, parenti o amicci di
i capi cinarchesi tali l’anziani feudali cù liami
matrimuniali di cunsulidazioni.
Qual’erani issi capurali ? Erani capi machja, principali
di paesi, anziani vassali di signori chì funi scelti
da i cumunità pà raprisintali à puteri ginuvesu.
Dopu a sparizioni di i signori, in lu 1511, divintonu
i sgiò tali i famiddi principali di u dilà di i monti. U
modu elettivu ùn fù una criazioni di a “tarra di u
cumunu”, u “conti di Corsica”, capu signurili di
l’isula era dighjà elettu in i “vedutti” di i signori è
di i populi. A vedutta era una cunsulta chèi adduniva
miliai di parsoni chprucidiani in tal’modu à alizioni
di u capu di a Corsica. Issu stessu modu elettivu
era aduprattu dinù pà sedda i capi di signuria :
Ghjudicci di Cinarca fù ricunnisciutu da i populi di
a Rocca signori da Ciliccia à Bunifaziu prima d’ess’elettu
conti di Corsica in lu 1264 .
In quant’à u sitimu naziunali, solu i capi cinarchesi
ni poni rivindicà u simbulu. Vincintellu d’Istria,
Arrigu di a Rocca, Raffè o pà u più Ghjuvan Paulu
di Leca funi i veri eroi di nazioni in lutta pà a so
suvranità. Paoli, Gaffori è Sampieru si sò arricumandati
d’iddi, in a so lutta di libarazioni naziunali,
mai mintuoni à Sambucucciu d’Alandu.
Dì chì i Cinarchesi erani “sgiò” distinti di u populu
corsu hè un’analisa falsa staccata di una rialità più
cumplessa. Prova n’hè quandu, à l’iniziu di u XVIu
seculu, Genuva missi in piazza a “suluzioni finali”
à u prublemu corsu à stessu tempu cà a distruzzioni
di u puteri di Ghjuvan Paulu di Leca è Rinucciu
di a Rocca, l’Uffiziu di San Ghjorghju usò a pulitica
di a “disabitazioni” in li pievi fedeli à i cinarchesi.
In capu di lista truvemu u Niolu, l’Altu Taravu,
l’Alta Rocca, rughjoni muntagnoli, sputichi funi a
sibula d’issa “epurazioni etnica”. A vidimu ùn c’era
micca sgiò d’una parti è populu da l’altra mà una
nazioni cù tutti i so cumpunenti in lutta pà a so
suvranità.
Allora innò pà mè Sambucucciu ùn hè micca statu
un traditori di a patria, micca di più cà tutti issi capi
signurili chi chjamonu à Genuva pà arrigulà i so
conti interni assicurendu à ultimu a vittoria di a
ripublica ligura è significhendu a fini di u mondu
cinarchesu. Sambucucciu fù un raprisintenti di a
suciità corsa di tandu, forse d’una prublematica
suciali ma pà u più d’una suciità clanista chì riprudussi
i stessi cumpurtamenti cù in finali l’alienazioni
pulitica à un puteri esteru.
Sambucucciu fù unu sbagliu : mitu d’un cambiamentu
suciitali cù u falsu parragonu cù i muvimenti
di i cumuni pupulari d’Italia, sbagliu dinù fattu da
i naziunalisti di u sittanta in la so frenesia di ricerca
di un “sucialismu” ch’ùn ebbi d’uriginali cà u
nomu.
Avvemu forse bisogna di cunnoscia a nocia storia,
micca solamenti scassata da a storia ufficiali francesa
ma dinù infumicata da certi pinsamenti di u dopu
sissant’ottu.
Qualchi dati di u mediu evu corsu
1284 Vittoria di a Meloria di Genuva supra Pisa
1297 Dunazioni di regni di Corsica è Sardegna à u
rè d’Aragonu
1304 Morti di Ghjudicci di Cinarca
1350 ? Eresia di a Ghjuvanara
1358 Rivolta di Sambucucciu è Detitio di a parti
cismuntica à Genuva
1360 Primu guvernori ginuesu mandatu in
Corsica
1380 Fundazioni di Bastia
1401 Morti di u conti Arrigu di a Rocca
1407-1434 Vincintellu d’Istria conti di Corsica
1456 Massacri fati da Spinola in Corsica
1487 Alizioni di Ghjuvan Paolu di Leca conti di
Corsica
1501 Ultimu esiliu di Ghjuvan Paulu prinicipiu di i
Guerri di Rinucciu di a Rocca
1511 Morti di Rinucciu
Diunisu LUCIANI