L’Assemblea di Corsica avia vutatu u 1u di
lugliu 2005 a creazione d’un Cunsigliu di a
lingua. U cumitatu scentificu cumpostu
d’universitarii di prima trinca hà resu publicu e so
pruposte chì saranu, à l’ultimu, accittate o micca
da l’eletti di l’assemblea territuriale. Incalca stu
rapportu, cun ghjudiziu, nant’à u particulare di u
statutu, di l’ufficialisazione di a lingua corsa…
Si dice quì è culandi chì per ch’ella campi a lingua
corsa, di statutu, ùn ci n’hè bisognu. Andendu
à l’incontru di st’upinione, i spizialisti di u cumitatu
scentificu anu analizatu varie situazione in
altrò. Fatti è fine chì quandu l’ufficialisazione ci
hè, gode d’una prutezzione impurtante, u so usu si
nurmalizeghja in bocca à a ghjente è sparisce a
situazione diglossica di nanzu. Ind’u mondu, sò e
lingue minurate, quelle chì anu menu diritti chì si
ne vanu à caternu. Hè necessaria a vulintà di u
populu corsu ma ùn basta mancu appena è ci vole
à azzigà la sempre !
Di modu praticu, chì face a Francia per a so lingua
? In u 1992, in pettu à a preputenza di l’inglese,
nova lingua franca ind’u mondu, stu paese
hà datu un statutu ufficiale à u francese, à contu
soiu, à prò di a diversità culturale. Si sbaglia ancu
u prete à l’altare ma quì, da lottà contr’à l’unifurmisazione
à u livellu mundiale, da l’esempiu cuntrariu
in casa soia ! Eppò, s’ellu ùn ghjove da
nunda u statutu, ch’elli caccinu puru quellu chì i
diputati anu datu à u francese è ch’elli ci dedinu
listessu pè u corsu !
Un statutu hè a garantia pè i lucutori di u rispettu
di i so diritti linguistichi è u duvere pè l’imprese
è e stituzione di permette l’esercitu di stu dirittu.
L’ufficialisazione ci feria passà d’una pulitica
timica chjosa à l’educazione è i media à un bislinguisimu
territuriale, in Corsica è per tuttu ognunu.
Un esempiu di fattività di u statutu, è volta è gira,
u pigliu ind’è l’insignamentu, duve ci sò siti bislingui.
Accade aspessu chì u numeru di e famiglie
chì dumandanu a scrizzione di i so figlioli ind’u
bislinguu fussi più maiò ch’è u numeru di piazze
ufferte da a Scola. Tantu megliu ch’ella ci fussi
sta brama ma tandu si ricusanu dinù zitelli. Sò
pessime e cunsequenze postu chì ste famiglie
patenu per via di stu ricusu d’un inugualità chì
inghjenna un malesse identitariu è suciale chì
costa à a sucetà, bellu più caru ch’è un postu di
maestru ! Cusì, hè un peccatu ma a lingua ùn la
face à acquistà ghjente chì a volenu amparà per
fassi corse. Infine, secondu u tippu di famiglia
ricusata, ne patenu e funzione di a lingua in a
sucetà è a so brama chì hè sincera ancu da a parte
di ghjunghjiticci freschi freschi chì si volenu
arradicà in Corsica !
Custì, u statutu permetterebbe l’accessu à tutti i
vuluntarii è subitu dopu, a generalisazione di l’insignamentu
bislinguu. À l’ultimu, tocca à a Scola
di furmà, à dà i mezi postu ch’ella hè una scelta
pulitica chì ogni zitellu possa riceve un insignamentu
in lingua corsa.
Leghjendu stu raportu, mi si pare chì un passu
maiò pò esse francatu. Attenti à ùn inciampà…
Quantu volte l’avemu visti l’eletti di l’Assemblea
vutà tante cose per a lingua ma quantu volte dinù,
u cuntrattu Statu-Regione ùn l’anu rispettatu ? Si
sà chì da u dì à u fà, ci hè quant’è da u tesse à u
filà ma s’elli ci portanu una volta di più di fole in
canzone, hè un antru affare ! Hè per quessa
ch’ella hè impurtantissima sta quistione. Permette
di misurà in veru a mutivazione di l’eletti. Per
avà, bisogna à palisà una vulintà pupulare è pulitica
chjuccuta postu chì l’ubbligazione di mezi
entre fatti è fine solu ind’u quadru d’un statutu
veru per a lingua corsa. L’ufficialisazione, di
modu simbolicu palesa u prughjettu di sucetà ch’è
no vulemu per a Corsica attempu à l’assicuranza
pratica di a realisazione cuncreta di a strategia di
rinnovu linguisticu sustenuta da a CTC.
Un antru interessu di u statutu o di l’ufficialisazione,
hè d’appaccià e lingue, a leia trà u corsu è
u francese è i Corsi trà d’elli, daretu à un scopu
cumunu. Si face digià ind’i lochi duve u corsu
ripiglia fiatu cum’è ind’e scole duve l’insignamentu
d’una lingua sustene quellu di l’altra, è vici
versa. S’approntanu cusì, omi è donne, arradicati
à a so terra è à e so ghjente quant’è asserenati in
pettu à l’altre identità postu chì spartenu cun elle
sia a latinità sia u rispettu di a diversità.
Sébastien QUENOT