Accolta
Accolta Cap'articulu Interviste Attualità Cultura Crunichette Sport Lingua


Articulu di u numaru 6, Lugliu di u 2007


Tintin Pasqualini :

un umuristu à core tamantu



« Carezze è batercchjate », o cusì cummuvente è rivitulente racolta induve Tintin – Li era datu stu maliziottu diminutivu è u chjamavanu cusì cun affettu – ci hà accunciatu in lu 1975 una manatella di i so’ testi è di e so’ canzone.

Tintin fù durente parechje decine d’anni, l’animatore instanchevule di u « cabaret » bastiacciu « U Rataghju. » Cara cità di Bastia, ma induve sò chjappi li t’antichi « cabarets » ?

In l’annate 70, u ti rivecu impaparunatu in lu so’ custume di villutu, à mez’à tutti i soi, cantarini è musicanti è u so’ publicu senza rifiatà, quasi sin’à u fà di u ‘jornu.

Incù u so’ visu d’anfarte mustacciutu è u so’ smanittumme chì parturisce siluette è persunaghji di tutte e mamme, altru chè pè un recitale! Ci invitàva à un spetaculu induv’elle falavanu scudrate ! « una cumedia in centu atti diversi », scenette, cianfule è burle chì m’ete capitu !

Tintin cantava a Corsica, e so’ bellezze, a so’ tragica storia, i so’ guai è e so’ speranze. Fustigàva i rispunsevuli di a so’ miseria murale ed ecunomica. Cantava in doppiu registru a nostalgia è l’ironia. Evucàva u paese nativu, u so’ paese di U Salcetu, a mamma, e vechje petre, “ casa paterna “ “ l’ombre”, canzona immurtalizata da u s’amicu Antone Ciosi, e tradizioni chì si ne vànu à caternu.

Nantu à u registru di u scherzu, pigliava in mira « u tempu puliticaghju » è i « puliticanti di paccuttiglia », è ghjustre eletturale (« elezzione senaturiale », « l’urna di Ficaghjola », « u scrutinu dépouillé ») …

Ma in lu più prufondu d’ellu stessu, firmava un umanistu postu ch’ellu era impastatu d’amore. I so’ spinzoni i più acuti, ùn miràvanu l’omu ma piuttostu e so’ guignacce gattive.

À dà lezzio’, mancu pensàlla. Vulia discità e cuscenze, fà sente a voce di a Corsica, u so’ gridu di dulore. Ùn era omu di partitu, ma un testimone ispiratu è ingagiatu, un militante di u più bellu ideale, l’amore di a nostra Cursichella.

À quandu tenneru, à quandu intimistu, liricu, burlascone è truculente (« circulazione bastiaccia »)… s’hè vulsutu l’omu di una speranza pè a Corsica.

In st’annate di a leva di u 70, fù unu di i so’ maiò, i quali seppenu indittà à i più giovani, e strade di u Riacquistu.

Da e rise à i lacrimi, da i lacrimi à a risa, stu corsu sputicu, puru in la so’ mudestia, fù un maestru di vita, fraternu è ribumbante di forza. Tintin ùn ci hè più, ci fermanu e so’ canzone, cusì bella sumente !

Marie-Jean Vinciguerra
Traduzzione corsa Petru Vachet-Natali



L’ombre

In faccia à lu fucone cinderosu
Chì face più fulene che calore
U muru spugliatu tene scherzosu
Duie ombre per mettesi in valore,
Duie ombre ch’à la notte bughjicosa
Stenderanu nu lu lettu di noce
E so’ osse fruste e à l’angusciosa
Sgrana u patrenostru sottu voce.

U ghjornu purtarà a letterella
Di lu figliolu partutu luntanu
Ma s’ella ùn c’è si stringhje a cannella
E si piglianu stretti per la manu
Per andassine torna à lu fucone,
Stampà nu la muraglia, à l’infinita,
St’ombre appese cume un tendone
Chì trinneca à lu soffiu di la vita.

E quandu ste duie ombre lasceranu
U muru solu e u fucone spentu
Venerà u figliolu da luntanu
Ma pienghjerà d’ùn esse ghjuntu à tempu.

Ricacciatu di u so’ libru « Carezze è batercchjate » (1975).