Accolta
Accolta Cap'articulu Interviste Attualità Cultura Crunichette Sport Lingua


Articulu di u numaru 14, Maghju di u 2008

a Crunichetta di Petru VACHET-NATALI


I Valetti



Sti pochi tempi, l’invernu hè ghjuntu à bon’ora è s’hè firmatu sin’à tardi, lampendu mantelli bianchi nantu à u circondu, cudrendu à tempu lazii, voglie, desideri è speranze perchè a vita d’ùn sò quanta ghjente, à sti ghjorni, diventa più difficile chè mai. Parechji ùn si pònu più allughjà da quant’elle sò firmate miserose e paghe è crisciuta a vita. Tanti ritirati, ùn facenu più chè un pastu à ghjornu ; di « l’eremistti » è i zenza impiegu ùn si ne parla.

L’agricultori chì anu fattu manghjà tanta ghjente ne sò custretti, a sera, à fàssi un brodu cù i soli legumi di l’urticellu chì li ferma sempre, puru si a terra s’avvicina pian’ pianinu di i so’ spini è i so’ capi zembi. S’ellu ci vole à mandà i figlioli à fà studii in le grande scole francese, ùn ne parlemu ; trà i viaghji, a cameruccia, e carighe, u « resto U », ci passa a ritirata sana ! Furtuna ch’ella ci hè l’università di Corti, ben chì tutte e discipline ùn ci siinu ; ma, for’di u mare à francà, l’affare ghjè listessa. Avà, dicenu chì i pasti servuti in Corsica da i « resto di u core », quist’annu, sò in crescita di vinti per centu raportu à annu passatu ! I stroppii è tribulati di natura o d’accidente ùn anu chè 620 euri per mese ; ma chì vulete fà cun quessa a limosina ?

Accantu à ste miserie, certi facenu prufitti di più in più strasordinarii : casali magnifichi cun tuttu u benistà è u più grande lussu, vitture chì parenu treni, battelli tale palazzi cun piscine, jet schi, eliccotteri, persunale di prima trinca, sceltu è zelatu, cucinari, cameriere è ancu… postu ch’elli ne ricercanu, - l’aghju intesa spessu nantu à l’onde d’ R.C.F.M - « des valets ! » iè, cum’è in li tempi di i rè ! Eo, sin’ad avà, pensavu chì u « valet » era una fiura di carte da ghjucà à brisca, à scopa o puru à « belotte » quandu, pichjendu nantu à u tavulinu di carta « d’atout » si dice : valettu ! eh bè avà, rivenimu à quelli tempi di i « valets » ! Quessa a parulla mi pare propiu avvilente.

Ma sentite què ; pocu fà, aghju intesu una bastiaccia carca à soldi è à cunneria, parlà di i so’ « domestiques » l’accertu ! ghjè verità ! Per mè, issu termine ùn s’impieca chè per l’animali mansi, di casa ; custì dinù…mancu a vergogna !

Eccu avà à ciò chè no’ ne simu quì, in Corsica di l’anni 2000. Sta Corsica chì tutt’ognunu è sopratuttu i furesteri, dicenu ch’ellu hè u più bellu paese di u mondu ! Tutti si volenu installà quì ; da l’ecologistu Nicolas Hulot chì campa pè e nostre muntagne à tant’altri menu nucenti chì si volenu manghjà mondu è mari cun soldi à buzzeffu venuti d’altrò, da cumpràssi e nostre case, i nostri più belli terreni, i nostri più belli siti, d’anessàssi e nostre acque da fà ùn sò quanti terreni di golfu à 18 tufoni, di serrà tutti l’accessi à e nostre piaghje di piglià pussessu di e nostre marine, di e nostre calelle è di i nostri golfi da creà centinaie di piazze per tutti ‘ssi battelli carchi di furesteri è di roba da impuzzichisce e nostre sponde guerdendu spessu a Corsica da luntanu.

Eppuru, duveriamu esse i più ricchi di a pianetta, quelli à u P.I.B. più maiò da tante ricchezze naturale ch’omu hà !!

A prova si n’hè… avemu à rivoccu è per l’eternu u sole è l’acqua di u celu è di i fiumi ; quella chì, in breve, valerà più chè u petrogliu ! A dicu franca : o Corsi, siate attenti ! tutte ste ricchezze fàcenu vene e sanne longhe à una mansa di gruppi, trusti è altri « lobbies » ; i quali, cum’è i turchi è i barbareschi di tandu, venenu sempre da mare in là, ma sta volta, cun l’accunsentu è l’aiutu di i grandi puliticanti francesi chì ci assupraneghjanu ma dinù è quessa ghjè peghju, neguziatu da l’interessu, di certi nostri « valetti » manghjoni, chì, tale tanti cavalli di Troie, sò innu a piazza chè un pezzu, per vende è fà vende à tradimentu, a nostra terra… vendendu à tempu e so’ anime.

stu 25 di marzu 2008 ghjornu di l’Annunziata