Hè statu, Ghjacumu Santu Versini, stitutore in lu so
paese nativu di Marignana, fundadore è Direttore,
in 1911, di « Cyrnos-revue », ma soprattuttu creatore,
incù Saveriu Paoli - cum’è ellu pueta, insignente
è omu di manca - di a rivista « A Cispra ».
Quessa, escerà per a prima è l’ultima volta di marzu
1914, chì subbitu dopu schjattò a guerra. Eppuru,
issu unicu numaru averà una impurtanza maiò. A
Cispra fù a prima à dì chì u prublema culturale
corsu ùn pudia esse scioltu senza una soluzione
pulitica. Ghjè in issa rivista ch’hè stata scritta una
dichjarazione assai cunnisciuta : « A Corsica ùn
hè micc’ un dipartimentu francese : hè una
Nazione vinta chì hà da rinasce ! »1. Per i so respunsevuli,
a litteratura hè un’ arma pulitica à u serviziu
di a patria corsa : « A Cispra si prupone di
crià, in Corsica, un “felibrige“, una “ pleiade“ di
pueta, di scrivani, d’artisti corsi di nome, d’ispirazione,
di fatti. ».2 Disgraziosamente, dopu à issa
« prima chjama à u Spiritu corsu »3, u prugettu ùn
pobbe sbuccà, per via di a guerra di u 14. Ma - a
fece rimarcà L’Annu Corsu di 1924 - Ghjacumu
Santu Versini hè statu « unu di quelli ch’anu fattu
i più belli sforzi in favore di a nostra lingua. »4
À a fine di a so vita, hà datu scritti, in prosa è in
versi, à u giurnale « L’Eveil de la Corse », sottu à
u pseudonimu di « Buscagliolu ».
Ghjacumu Santu Versini hà scrittu fole corse o
ind’è l’estru di La Fontaine. Ma hè statu soprattuttu
l’autore di puesie dilicate cum’è « Neve ».
Cum’ellu a scrive Pasquale Ottavi : « Versini
ferma oghje unu di i pueta più luminosi di a littaratura
nustrale »5.
Ghjuvan Guidu TALAMONI
1. A Cispra, Antologia annuale, marzu 1914, ANT
GED, Marseglia, p. 2.
2. Ibid. p. 1.
3. L’Annu Corsu, 1924, nizza, p. 207.
4. Ibid.
5. « Ottavi, IUFM Bastia, 2004 »,
http://nuticiel.ac-corse.fr/lcc
OPERE PUBLICATE :
- A Cispra, Antologia annuale, marzu 1914,
Typographie et lithographie ANT GED, Marseglia.
- « Buscaglie » in « L’Eveil de la Corse », Aiacciu,
1921-1922.
Neve
I rataghji fulighinosi
Anu le so faldette bianche
E fate, ch’ùn sò mai stanche,
L’anu fatti cusì pumposi
I rataghji fulighinosi !
I licciaconi è li pulloni
L’hà vistuti tutti lu ventu
Di causgiulelle d’argentu.
Sbacuneghjanu da ricconi
I licciaconi è li pulloni !
U sole hè spentu. U celu piegne.
Più tarra. Più monti. Più machja.
Un nuvulu di corbi grachja.
Malacci à ch’ùn hà ghjuntu legne !
U sole hè spentu. U celu piegne.
Neva, neva, è neva fiori !
Di biancu s’impanna lu mondu,
Bellu granu sarà più tondu
Pà i buiaghji è li pastori.
Neva, neva è neva fiori !
(Publicata in A Cispra, marzu 1914,
senza l’ultima strofa chì ghjè stata
aghjustata dopu.1)
1. Strofa publicata in l’antulugia di Ghjacintu
Yvia-Croce, 1987, t. 4, p. 130, è quella di
Matteu Ceccaldi, 1973,
p. 200.
U Pastore
À Missiau.
E capre sò sparnucciat’à meza machja ;
Si ved’eghji par annant’à ogni sprone.
Bruscu cà corsu si beie lu tragone,
U sole ride tuttu, è un corbu rachja.
U pastore, quassù, rittu nant’un monte,
L’ochji inghjalogu, l’arechje à la sunaglia,
Pare tuttu un ginerale in battaglia,
Chì anch’à le saiette faria fronte.
Hè, hè ! Ghjorni di facci prò è di festa,
Asciulend’à u sole l’ultima timpesta,
Minaccieghja u stantadore di cumpane.
Hà sempre l’acciarinu, la petra è l’esca;
Da dissitallu, c’hè tutta l’acqua fresca
È saziu di pulenda, ùn cerca pane.
(A Cispra, marzu 1914, p. 16.)
M’innamoru
L’ari’ accarezza, si vede stelle
In l’ochji di tutt’e zitelle,
U sole bellu si face d’oru
È m’innamoru.
À mezu pratu c’hè tanti fiori !
Femu e cullane cum’è i signori
U sole bellu ti veste d’oru
È m’innamoru.
I pulloni mirondanu e so rame,
Cuntemuci tutt’e nostre brame.
U sole bellu ti frisgia d’oru
È m’innamoru.
Più cà l’acqua fresca di a funtana
Sè fresca, sè limpida, sè sana!…
U sole bellu t’incroscia d’oru
È m’innamoru.
Si sò carchi di sangue i chjirasgi.
Hè tempu di pindini è di basgi.
U sole bellu t’accende d’oru
È m’innamoru.
Soccia 1888.
(A Cispra, marzu 1914, p. 24.)